vineri, 5 martie 2010
AVANTAJELE SI RISCURILE VACCINARII
Inainte de a lua decizia de a ne vaccina sau nu, si mai ales inainte de a lua decizia de a-i vaccina sau nu pe copiii nostri, este intelept sa fim la curent atat cu beneficiile cat si cu riscurile vaccinarii. In esenta, vaccinarea este un proces prin care se stimuleaza o linie speciala de globule albe, adica de celule ale sangelui care sunt capabile sa lupte cu un anumit microb. Procedeul prin care se obtine acest efect este introducerea in organism a unor microbi in stare atenuata, sau numai a unei parti a lor, sau doar a unor proteine obtinute prin inginerie genetica prezentand asemanare cu parti din microbul respectiv. Vaccinarile sunt larg promovate de autoritatile sanitare "competente" si de cele cateva firme farmaceutice care produc vaccinurile. In realitate, beneficiul vaciinarii nu este intotdeauna evident si trebuie judecat de la caz la caz. Dar sa vedem mai intai care sunt riscurile. Riscurile vaccinarii se impart in riscuri imediate si riscuri la distanta. Cele mai serioase riscuri imediate sunt: reactiile alergice si imbolnavirea (=aparitia bolii de care vaccinul se presupune ca ne apara ori a unei complicatii a ei). Reactiile alergice variaza de la o banala inrosire si mancarime la locul inocularii pana la temutul soc anafilactic. De aceea este foarte intelept ca vaccinarea sa se faca de catre un cadru calificat intr-un loc unde exista posibilitatea interventiei in caz de soc (ceea ce presupune cel putin o trusa antisoc si stiinta folosirii ei). Imbolnavirile reprezinta un risc de temut mai ales in cazul vaccinurilor preparate cu germeni atenuati.
VACCINURILE
Vaccinurile sunt produse biologice, care contin bacterii vii cu virulenta atenuata sau omorate, toxine modificate (adica anatoxine), virusuri vii atenuate sau virusuri inactivate, care odata introduse in organism, stimuleaza imunitatea fata de agentul infectios din care au fost preparate.
Imunitateareprezinta totalitatea mecanismelor de aparare a organismului impotriva microorganismelor invazive (bacterii, virusuri, paraziti, sau chiar structuri pe care organismul nu le mai recunoaste ca fiind ale lui – asa-zise compomente „non self”).
Imunitatea este de mai multe feluri:
innascuta, nespecifica formata din structuri si mecanisme cu rol protector (tegumente, mucoasa, enzime din secretii exocrine, pH-ul secretiei gastrice, cel urinar, temperatura corpului) si specifica, fata de anumiti agenti microbieni.
dobandita, naturala, in momentul contactului cu microorganismele respective si artificiala, prin administrare de vaccinuri.
Vaccinurile virale sunt
cu virus activ atenuat, costuri reduse, imunitatea este rapida si de lunga durata, uneori pe viata, dar exista unele riscuri de imbolnavire in urma administrarii vaccinului
cu virus inactivat, costuri mai ridicate, imunitatea se instaleaza lent si este nevoie de rapeluri, reactii adverse rare, imunitatea nu este pe toata viata.
vaccinuri subunitare, cu fragmente din virus, tip ADN recombinat, foarte scumpe, reactii adverse extrem de rare, necesita rapeluri, imunitatea nu este pe toata viata.
Vaccinurile antibacteriene sunt
vaccinuri cu bacterii vii dar virulenta atenuata, tip bacilus anthracis, sau BCG
vaccinuri cu bacterii omorate la temperatura ridicata, sau formol, tip vaccin stafilococic, antipertussis
Anatoxinele sunt preparate biologice cu proprietati imunogene derivate din toxinele microorganismelor, prin urmare nu mai au toxicitate, avand efect benefic prin imunogenitate.
Autovaccinurile sunt o categorie aparte, ele sunt preparate din propriile produse patologice ale bolnavului, recoltate in functie de afectiune din secretii oro-faringiene, bronsice, plagi purulente, urina, sange, materii fecale. Rezulta un vaccin care se depoziteaza in fiole, se injecteaza de regula subcutanat in mai multe reprize, conform unor scheme de vaccinare specifice.
De mentionat o categorie aparte, vaccinurile cu scop terapeutic, nu preventiv, cum este vaccinul stafilococic folosit pentru tratarea infectiilor cu stafilococ, al acneei, foliculitei, parodontopatiilor cronice.
Beneficiile vaccinarii sunt date de asigurarea protectiei fata de agentul impotriva caruia facem vaccinarea (deci nu suntem protejati pentru mai multe boli, doar pentru afectiunea impotriva careia facem vaccinarea), de obicei pe o anumita perioada de timp si nu pe toata viata si de asemenea este asigurata imunitatea de grup, prevenirea epidemiilor, in consecinta scad costurile de ingrijire la nivel comunitar.
Exista o serie de reactii adverse posibile post-vaccinare: de la o simpla durere locala, tumefactie, inrosire locala, pana la febra moderata, sau diaree usoara. In general dispar in 48-72 ore. Se indica aplicarea unei comprese reci local, daca apare roseata locala sau tumefactie si administrarea paracetamolului trei doze in ziua in care s-a efectuat vaccinarea, in special in cazul copiilor.
Extrem de rare si grave sunt asa-numitele RAPI, adica reactii post-vaccinale indezirabile, care necesita spitalizare : abcese locale (formarea unei colectii de puroi), soc anafilactic, pana la paralizii (dupa vaccin antipolio), tulburari neurologice, encefalopatii.
Contraindicatiile vaccinarii vizeaza alergiile la antibiotice (in special neomicina), la drojdia de bere, la ou si unele produse de origine animala. Ele sunt contraindicate la persoanele cu boli acute febrile, persoane cu imunitate scazuta, in boli autoimune de tip lupus eritematos, sclerodermie, dermatomiozita, in hepatita autoimuna, tiroidita autoimuna (atentie la pacientii care pot avea aceste afectiuni dar inca nu sunt diagnosticate!), TBC etc.
Referindu-ne la Romania, exista mai multe grupe de vaccinuri. Vaccinurile obligatorii gratuite incepand de la nastere pana la 18 ani, conform calendarului anual de vaccinare stabilit de Ministerul Sanatatii, vaccinurile optionale, cele urgente, vaccinurile inainte de a pleca in calatorii de orice fel, vaccinurile de interes profesional si vaccinurile la femeia gravida.
Schema de vaccinari obligatorii pentru anul in curs:
AHB in primele 24 ore de la nastere, BCG la 4-7 zile de la nastere (aceste vaccinuri se fac la maternitate),
la 2 luni DTP, AHB, VPO, la 4 luni DTP, VPO, la 6 luni DTP, AHB, VPO, la 12 luni DTP, VPO,
la 13-15 luni ROR,
la 30-35 luni DTP (aceste vaccinuri se fac la medicul de familie),
apoi la 7 ani DT, ROR,
la 9 ani VPO, la 14 ani DT , vaccinul rubeolic ( la fete),
la 18 ani AHB (in campaniile scolare). Studentii Facultatilor de Medicina si Stomatologie si elevii scolilor sanitare postliceale vor fi vaccinati AHB.
DTP = vaccin diftero-tetano-pertussisROR = vaccin runjeola-rubeola-oreionAHB = vaccin hepatitic tip BBCG = bacil Calmette-GuerinVPO = vaccin polio oral, sau alternativa cea mai acceptata in momentul de fata este VPI vaccin antipolio inactivat administrat injectabil
De mentionat ca este recomandata vaccinarea antitetanos la 24 ani si apoi din 10 in 10 ani pentru o protectie eficienta.Dupa efectuarea vaccinului antipolio, nu se administreaza substante injectabile timp de o luna!
Vaccinurile optionale includ: 1. vaccinul impotriva gastroenteritelor acute cu rotavirusuri, una din cele mai frecvente diarei la sugar si copilul pana la varsta de 5 ani. Este indicat a se administra oral doua doze de vaccin pana la varsta de 12 luni2. vaccinul antivaricela, care se poate efectua dupa varsta de un an, incluzand o doza de vaccin pana la varsta de 12 ani si doua doze de vaccin la interval de cel putin 6 saptamani dupa aceasta varsta3. vaccinare anti Haemophilus influenzare tip B, virus care poate da infectii acute respiratorii cu complicatii grave, se poate face la 2, 4, 6 luni si rapel la 12 luni, impreuna cu celelalte vaccinuri din schema obligatorie. La copiii peste 12 luni si adultii cu risc crescut de imbolnavire (splenectomizati, cu afectiuni cronice respiratorii) se face o singura doza de vaccin4. vaccinarea anti-hepatita A, incepand cu varsta de 2 ani. Se administreaza doua doze, la interval de 6-12 luni. Se recomanda rapel la fiecare 10 ani5. vaccinarea antipneumococica care poate fi initiata incepand cu varsta de 2 luni, conform unor scheme de vaccinare specifice fiecarei varste. Au indicatii de vaccinare si adultii cu afectiuni cardiace si respiratorii, cu boli autoimune, splenectomizati, cu infectii HIV, neoplasme, fumatori, persoane peste 65 ani. Pneumococul poate da afectiuni grave ale cailor respiratorii inferioare si superioare de tipul sinuzitelor, pneumoniilor, pana la bacteriemii, septicemii.
6. vaccinarea antimeningococica, inclusa in programele obligatorii ale unor tari europene ca Spania sau Anglia, cu forma conjugata a vaccinului C meningococic, nedisponibila in Romania. Imunizarea se poate face fara pericolul reactiilor adverse, la 2, 4 6 luni. In tara noastra este prezenta forma neconjugata a vaccinului si in aceasta situatie imunizarea se face fie in conditii de focar epidemic incepand cu varsta de 4 luni cu rapel dupa 2 ani, fie in context neepidemic incepand cu varsta de 2 ani, cu o singura doza de vaccin. Au indicatii de vaccinare aceleasi grupe de risc expuse la vaccinarea antipneumococica 7. vaccinarea antigripala, incepand cu varsta de 6 luni, o singura administrare anuala de vaccin, inaintea sezonului gripal (pentru Romania in luna octombrie-noiembrie).8. vaccinarea impotriva cancerului de col uterin se poate face la fetite incepand cu varsta de 9 ani. Este bine ca acesta sa se faca la 16-26 ani, cand la tinerele fete care nu si-au inceput inca viata sexuala. Se fac trei doze de vaccin, a doua la 2 luni, a treia la 6 luni de la prima doza.9. vaccinarea anti herpes 1 si 2, posibila acum si in Romania, eficace pentru cei care nu au facut niciodata herpes, sau pentru copiii ai caror parinti fac frecvent infectii acute herpeticeToate informatiile privind vaccinarile optionale pot fi furnizate de medicul de familie, care de altfel efectueaza vaccinarile obligatorii pentru copilul pana la trei ani si are evidenta vaccinarilor pentru toti pacientii. Pot fi de asemena obtinute informatii de la medicul specialist in boli infectioase, sau alte specialitati medicale legate de patologia asupra careia actioneaza vaccinul.
Vaccinarea de urgentainclude vaccinarea antirabica si antitetanica in cazul celor muscati de animale, sau antitetanica in cazul plagilor cu potential tetanigen, vaccinarea contactilor de rujeola in primele 5 zile de la contact. Aceste vaccinari se fac in spitalele de urgenta, spitalele de boli infectioase, sau centre speciale. Vaccinarea antitifoidica, antidizenterica, anti hepatita A in regiunile cu risc de epidemie (de exemplu dupa inundatii).
Vaccinarea celor care pleaca in calatorii. Calatoriile reprezinta ocazia administrarii unor vaccinuri noi sau efectuarii unor rapeluri, in functie de zona unde vrem sa plecam. In general trebuie sa ne prezentam la medic cu 3 luni inainte de a pleca intr-o calatorie, deoarece unele vaccinuri se administreaza in mai multe doze! Informatiile privind vaccinarile pot fi obtinute fie de la medicul de familie, fie de la un medic infectionist.
Astfel, se pot efectua vaccinari anti febra galbena, anti-pestoasa (anti ciuma), antiholerica, anti-hepatita A, antirabica, antitetanica etc. Vaccinarile pentru calatoriile in tari in care exista potentiale endemo-epidemice se practica in centre speciale.
Vaccinurile de interes profesional se administreaza in eventualitatea contactului cu anumiti agenti patogeni posibila in cazul anumitor profesii, de exemplu vaccinarea anti- leptospiroza, antirabica (rapelul se face la fiecare 5 ani), anticarbunoasa in sectorul zootehnic etc.
Vaccinarea la femeia gravida este un capitol aparte implica precautii legate de relatiile beneficiu-risc, avand in vedere prioritatea evolutiei normale a sarcinii. Astfel, sunt contraindicate vaccinurile cu vaccinuri vii atenuate.
In general este indicat sa treaca aproximativ 6 luni de la o vaccinare cu virus viu atenuat pana ca femeia sa ramana insarcinata. In rest, nu exista dovezi ca vaccinurile ar reprezenta un risc pentru dezvoltarea normala a fatului.
Exista un screening preconceptional pentru anumite boli transmisibile care pot fi prevenite prin vaccinare, cum ar fi rubeola sau hepatita A si B, deci o vizita la medicul de familie sau la ginecolog ar fi indicata cu 6 luni inainte de conceptie pentru o discutie prealabila, pentru a afla daca au fost facute vaccinari in ultima perioada de timp, ce indicatii sau contraindicatii de vaccinare exista.
In general, se recomanda vaccinul diftero-tetanic pentru femeile care nu au fost vaccinate in ultimii 10 ani, aceasta vaccinare se face in luna a 7-a de sarcina si vizeaza protectia fatului prin anticorpii luati de la mama, deoarece acesta va fi vaccinat abia in luna a doua de viata! Se mai recomanda vaccinarea antigripala cu virus gripal inactivat, posibila in orice trimestru de sarcina.
In rest, este posibila vaccinarea antihepatita A si B, numai daca exista risc crescut de expunere, la fel vaccinarea antimeningococica si antirabica. Alte vaccinuri se administreaza cu maxima precautie, in situatii de necesitate.
Atentie, nici un vaccin nu se autoadministreaza din proprie initiativa! Vaccinurile sunt o arma eficace de preventie si tratament tintit al unor boli, au enorm de multe beneficii, dar si riscuri, de aceea o corecta informare, dar si o buna comunicare cu medicul sunt necesare pentru mentinerea sanatatii fiecaruia dintre noi.
Imunitateareprezinta totalitatea mecanismelor de aparare a organismului impotriva microorganismelor invazive (bacterii, virusuri, paraziti, sau chiar structuri pe care organismul nu le mai recunoaste ca fiind ale lui – asa-zise compomente „non self”).
Imunitatea este de mai multe feluri:
innascuta, nespecifica formata din structuri si mecanisme cu rol protector (tegumente, mucoasa, enzime din secretii exocrine, pH-ul secretiei gastrice, cel urinar, temperatura corpului) si specifica, fata de anumiti agenti microbieni.
dobandita, naturala, in momentul contactului cu microorganismele respective si artificiala, prin administrare de vaccinuri.
Vaccinurile virale sunt
cu virus activ atenuat, costuri reduse, imunitatea este rapida si de lunga durata, uneori pe viata, dar exista unele riscuri de imbolnavire in urma administrarii vaccinului
cu virus inactivat, costuri mai ridicate, imunitatea se instaleaza lent si este nevoie de rapeluri, reactii adverse rare, imunitatea nu este pe toata viata.
vaccinuri subunitare, cu fragmente din virus, tip ADN recombinat, foarte scumpe, reactii adverse extrem de rare, necesita rapeluri, imunitatea nu este pe toata viata.
Vaccinurile antibacteriene sunt
vaccinuri cu bacterii vii dar virulenta atenuata, tip bacilus anthracis, sau BCG
vaccinuri cu bacterii omorate la temperatura ridicata, sau formol, tip vaccin stafilococic, antipertussis
Anatoxinele sunt preparate biologice cu proprietati imunogene derivate din toxinele microorganismelor, prin urmare nu mai au toxicitate, avand efect benefic prin imunogenitate.
Autovaccinurile sunt o categorie aparte, ele sunt preparate din propriile produse patologice ale bolnavului, recoltate in functie de afectiune din secretii oro-faringiene, bronsice, plagi purulente, urina, sange, materii fecale. Rezulta un vaccin care se depoziteaza in fiole, se injecteaza de regula subcutanat in mai multe reprize, conform unor scheme de vaccinare specifice.
De mentionat o categorie aparte, vaccinurile cu scop terapeutic, nu preventiv, cum este vaccinul stafilococic folosit pentru tratarea infectiilor cu stafilococ, al acneei, foliculitei, parodontopatiilor cronice.
Beneficiile vaccinarii sunt date de asigurarea protectiei fata de agentul impotriva caruia facem vaccinarea (deci nu suntem protejati pentru mai multe boli, doar pentru afectiunea impotriva careia facem vaccinarea), de obicei pe o anumita perioada de timp si nu pe toata viata si de asemenea este asigurata imunitatea de grup, prevenirea epidemiilor, in consecinta scad costurile de ingrijire la nivel comunitar.
Exista o serie de reactii adverse posibile post-vaccinare: de la o simpla durere locala, tumefactie, inrosire locala, pana la febra moderata, sau diaree usoara. In general dispar in 48-72 ore. Se indica aplicarea unei comprese reci local, daca apare roseata locala sau tumefactie si administrarea paracetamolului trei doze in ziua in care s-a efectuat vaccinarea, in special in cazul copiilor.
Extrem de rare si grave sunt asa-numitele RAPI, adica reactii post-vaccinale indezirabile, care necesita spitalizare : abcese locale (formarea unei colectii de puroi), soc anafilactic, pana la paralizii (dupa vaccin antipolio), tulburari neurologice, encefalopatii.
Contraindicatiile vaccinarii vizeaza alergiile la antibiotice (in special neomicina), la drojdia de bere, la ou si unele produse de origine animala. Ele sunt contraindicate la persoanele cu boli acute febrile, persoane cu imunitate scazuta, in boli autoimune de tip lupus eritematos, sclerodermie, dermatomiozita, in hepatita autoimuna, tiroidita autoimuna (atentie la pacientii care pot avea aceste afectiuni dar inca nu sunt diagnosticate!), TBC etc.
Referindu-ne la Romania, exista mai multe grupe de vaccinuri. Vaccinurile obligatorii gratuite incepand de la nastere pana la 18 ani, conform calendarului anual de vaccinare stabilit de Ministerul Sanatatii, vaccinurile optionale, cele urgente, vaccinurile inainte de a pleca in calatorii de orice fel, vaccinurile de interes profesional si vaccinurile la femeia gravida.
Schema de vaccinari obligatorii pentru anul in curs:
AHB in primele 24 ore de la nastere, BCG la 4-7 zile de la nastere (aceste vaccinuri se fac la maternitate),
la 2 luni DTP, AHB, VPO, la 4 luni DTP, VPO, la 6 luni DTP, AHB, VPO, la 12 luni DTP, VPO,
la 13-15 luni ROR,
la 30-35 luni DTP (aceste vaccinuri se fac la medicul de familie),
apoi la 7 ani DT, ROR,
la 9 ani VPO, la 14 ani DT , vaccinul rubeolic ( la fete),
la 18 ani AHB (in campaniile scolare). Studentii Facultatilor de Medicina si Stomatologie si elevii scolilor sanitare postliceale vor fi vaccinati AHB.
DTP = vaccin diftero-tetano-pertussisROR = vaccin runjeola-rubeola-oreionAHB = vaccin hepatitic tip BBCG = bacil Calmette-GuerinVPO = vaccin polio oral, sau alternativa cea mai acceptata in momentul de fata este VPI vaccin antipolio inactivat administrat injectabil
De mentionat ca este recomandata vaccinarea antitetanos la 24 ani si apoi din 10 in 10 ani pentru o protectie eficienta.Dupa efectuarea vaccinului antipolio, nu se administreaza substante injectabile timp de o luna!
Vaccinurile optionale includ: 1. vaccinul impotriva gastroenteritelor acute cu rotavirusuri, una din cele mai frecvente diarei la sugar si copilul pana la varsta de 5 ani. Este indicat a se administra oral doua doze de vaccin pana la varsta de 12 luni2. vaccinul antivaricela, care se poate efectua dupa varsta de un an, incluzand o doza de vaccin pana la varsta de 12 ani si doua doze de vaccin la interval de cel putin 6 saptamani dupa aceasta varsta3. vaccinare anti Haemophilus influenzare tip B, virus care poate da infectii acute respiratorii cu complicatii grave, se poate face la 2, 4, 6 luni si rapel la 12 luni, impreuna cu celelalte vaccinuri din schema obligatorie. La copiii peste 12 luni si adultii cu risc crescut de imbolnavire (splenectomizati, cu afectiuni cronice respiratorii) se face o singura doza de vaccin4. vaccinarea anti-hepatita A, incepand cu varsta de 2 ani. Se administreaza doua doze, la interval de 6-12 luni. Se recomanda rapel la fiecare 10 ani5. vaccinarea antipneumococica care poate fi initiata incepand cu varsta de 2 luni, conform unor scheme de vaccinare specifice fiecarei varste. Au indicatii de vaccinare si adultii cu afectiuni cardiace si respiratorii, cu boli autoimune, splenectomizati, cu infectii HIV, neoplasme, fumatori, persoane peste 65 ani. Pneumococul poate da afectiuni grave ale cailor respiratorii inferioare si superioare de tipul sinuzitelor, pneumoniilor, pana la bacteriemii, septicemii.
6. vaccinarea antimeningococica, inclusa in programele obligatorii ale unor tari europene ca Spania sau Anglia, cu forma conjugata a vaccinului C meningococic, nedisponibila in Romania. Imunizarea se poate face fara pericolul reactiilor adverse, la 2, 4 6 luni. In tara noastra este prezenta forma neconjugata a vaccinului si in aceasta situatie imunizarea se face fie in conditii de focar epidemic incepand cu varsta de 4 luni cu rapel dupa 2 ani, fie in context neepidemic incepand cu varsta de 2 ani, cu o singura doza de vaccin. Au indicatii de vaccinare aceleasi grupe de risc expuse la vaccinarea antipneumococica 7. vaccinarea antigripala, incepand cu varsta de 6 luni, o singura administrare anuala de vaccin, inaintea sezonului gripal (pentru Romania in luna octombrie-noiembrie).8. vaccinarea impotriva cancerului de col uterin se poate face la fetite incepand cu varsta de 9 ani. Este bine ca acesta sa se faca la 16-26 ani, cand la tinerele fete care nu si-au inceput inca viata sexuala. Se fac trei doze de vaccin, a doua la 2 luni, a treia la 6 luni de la prima doza.9. vaccinarea anti herpes 1 si 2, posibila acum si in Romania, eficace pentru cei care nu au facut niciodata herpes, sau pentru copiii ai caror parinti fac frecvent infectii acute herpeticeToate informatiile privind vaccinarile optionale pot fi furnizate de medicul de familie, care de altfel efectueaza vaccinarile obligatorii pentru copilul pana la trei ani si are evidenta vaccinarilor pentru toti pacientii. Pot fi de asemena obtinute informatii de la medicul specialist in boli infectioase, sau alte specialitati medicale legate de patologia asupra careia actioneaza vaccinul.
Vaccinarea de urgentainclude vaccinarea antirabica si antitetanica in cazul celor muscati de animale, sau antitetanica in cazul plagilor cu potential tetanigen, vaccinarea contactilor de rujeola in primele 5 zile de la contact. Aceste vaccinari se fac in spitalele de urgenta, spitalele de boli infectioase, sau centre speciale. Vaccinarea antitifoidica, antidizenterica, anti hepatita A in regiunile cu risc de epidemie (de exemplu dupa inundatii).
Vaccinarea celor care pleaca in calatorii. Calatoriile reprezinta ocazia administrarii unor vaccinuri noi sau efectuarii unor rapeluri, in functie de zona unde vrem sa plecam. In general trebuie sa ne prezentam la medic cu 3 luni inainte de a pleca intr-o calatorie, deoarece unele vaccinuri se administreaza in mai multe doze! Informatiile privind vaccinarile pot fi obtinute fie de la medicul de familie, fie de la un medic infectionist.
Astfel, se pot efectua vaccinari anti febra galbena, anti-pestoasa (anti ciuma), antiholerica, anti-hepatita A, antirabica, antitetanica etc. Vaccinarile pentru calatoriile in tari in care exista potentiale endemo-epidemice se practica in centre speciale.
Vaccinurile de interes profesional se administreaza in eventualitatea contactului cu anumiti agenti patogeni posibila in cazul anumitor profesii, de exemplu vaccinarea anti- leptospiroza, antirabica (rapelul se face la fiecare 5 ani), anticarbunoasa in sectorul zootehnic etc.
Vaccinarea la femeia gravida este un capitol aparte implica precautii legate de relatiile beneficiu-risc, avand in vedere prioritatea evolutiei normale a sarcinii. Astfel, sunt contraindicate vaccinurile cu vaccinuri vii atenuate.
In general este indicat sa treaca aproximativ 6 luni de la o vaccinare cu virus viu atenuat pana ca femeia sa ramana insarcinata. In rest, nu exista dovezi ca vaccinurile ar reprezenta un risc pentru dezvoltarea normala a fatului.
Exista un screening preconceptional pentru anumite boli transmisibile care pot fi prevenite prin vaccinare, cum ar fi rubeola sau hepatita A si B, deci o vizita la medicul de familie sau la ginecolog ar fi indicata cu 6 luni inainte de conceptie pentru o discutie prealabila, pentru a afla daca au fost facute vaccinari in ultima perioada de timp, ce indicatii sau contraindicatii de vaccinare exista.
In general, se recomanda vaccinul diftero-tetanic pentru femeile care nu au fost vaccinate in ultimii 10 ani, aceasta vaccinare se face in luna a 7-a de sarcina si vizeaza protectia fatului prin anticorpii luati de la mama, deoarece acesta va fi vaccinat abia in luna a doua de viata! Se mai recomanda vaccinarea antigripala cu virus gripal inactivat, posibila in orice trimestru de sarcina.
In rest, este posibila vaccinarea antihepatita A si B, numai daca exista risc crescut de expunere, la fel vaccinarea antimeningococica si antirabica. Alte vaccinuri se administreaza cu maxima precautie, in situatii de necesitate.
Atentie, nici un vaccin nu se autoadministreaza din proprie initiativa! Vaccinurile sunt o arma eficace de preventie si tratament tintit al unor boli, au enorm de multe beneficii, dar si riscuri, de aceea o corecta informare, dar si o buna comunicare cu medicul sunt necesare pentru mentinerea sanatatii fiecaruia dintre noi.
ANTICORPI
Ce sunt anticorpii?
Anticorpii (Ac) numiti si imunoglobuline (Ig) sunt proteine ale sangelui din categoria gammaglobulinelor, produse de sistemul imun al organismului (limfocitele B).
Cand apar anticorpii?
Ei apar atunci cand organismul vine in contact cu proteine care nu intra in structura sa (proteine straine) numite antigene.
Proteinele pot proveni din microbi, virusuri, ciuperci, dar si din medicamente sau alte substante din natura.
In anumite conditii, organismul poate produce anticorpi si impotriva unor proteine din structura sa, ei numindu-se autoanticorpi, iar bolile cauzate de ei numindu-se boli autoimune. Tot anticorpii se produc dupa vaccinare, cand se introduc in corp unele proteine ale microbului impotriva caruia s-a facut vaccinarea.
Ce rol au anticorpii in organism?
Anticorpii, indiferent de tipul lor, au o forma de lant, structura fiind foarte asemanatoare la toti, doar coada fiind diferita in functie de proteina impotriva carora s-au format -vezi foto-.
Aceasta portiune, se poate cupla cu proteina straina (asa cum intra o cheie in broasca), eliminandu-o din organism.
Cand dispar anticorpii?
Dupa eliminarea proteinei straine care a dus la formarea lor, concentratia din sange a anticorpilor respectivi (cei impotriva proteinei ) scade, dar ei nu dispar pe perioade lungi de timp, uneori toata viata, cu toate ca proteina initiala (virala, microbiana, etc) nu mai este in corp. Deci, depistarea anticorpilor, nu inseamna ca persoana respectiva are o nifectie, ci ca a avut o infectie cu microbul respectiv.
De aceea, nu va asteptati ca tratandu-va impotriva unei infectii (impotriva Helicobacter, sau virusului hepatitic B sau C) - sunt doar exemple), sa va scada anticirpii pentru ca dispare virusul.
Daca tratarea unei infectii este urmata de disparitia antigenului, inseamna ca a disparut microbul.
Anticorpii (Ac) numiti si imunoglobuline (Ig) sunt proteine ale sangelui din categoria gammaglobulinelor, produse de sistemul imun al organismului (limfocitele B).
Cand apar anticorpii?
Ei apar atunci cand organismul vine in contact cu proteine care nu intra in structura sa (proteine straine) numite antigene.
Proteinele pot proveni din microbi, virusuri, ciuperci, dar si din medicamente sau alte substante din natura.
In anumite conditii, organismul poate produce anticorpi si impotriva unor proteine din structura sa, ei numindu-se autoanticorpi, iar bolile cauzate de ei numindu-se boli autoimune. Tot anticorpii se produc dupa vaccinare, cand se introduc in corp unele proteine ale microbului impotriva caruia s-a facut vaccinarea.
Ce rol au anticorpii in organism?
Anticorpii, indiferent de tipul lor, au o forma de lant, structura fiind foarte asemanatoare la toti, doar coada fiind diferita in functie de proteina impotriva carora s-au format -vezi foto-.
Aceasta portiune, se poate cupla cu proteina straina (asa cum intra o cheie in broasca), eliminandu-o din organism.
Cand dispar anticorpii?
Dupa eliminarea proteinei straine care a dus la formarea lor, concentratia din sange a anticorpilor respectivi (cei impotriva proteinei ) scade, dar ei nu dispar pe perioade lungi de timp, uneori toata viata, cu toate ca proteina initiala (virala, microbiana, etc) nu mai este in corp. Deci, depistarea anticorpilor, nu inseamna ca persoana respectiva are o nifectie, ci ca a avut o infectie cu microbul respectiv.
De aceea, nu va asteptati ca tratandu-va impotriva unei infectii (impotriva Helicobacter, sau virusului hepatitic B sau C) - sunt doar exemple), sa va scada anticirpii pentru ca dispare virusul.
Daca tratarea unei infectii este urmata de disparitia antigenului, inseamna ca a disparut microbul.
STAREA DE SANATATE vs.STAREA DE BOALA
Sănătatea este bunul cel mai de preţ al omului şi păstrarea ei depinde esenţial de modul nostru de viaţă, de felul în care ştim să o îngrijim. Sănătatea este bine să o păstrezi atunci când o ai, pentru că o dată pierdută, uneori este foarte de greu să o recâştigi. Ea poate fi neglijată fie din necunoaştere, fie din superficialitate, fie negândindu-ne la întreţinerea ei. Evoluţia diverselor boli nu se opreşte în faţa bogăţiei şi a puterii, cumpărarea sănătăţii cu bani fiind imposibilă. Un organism oricât de robust ar fi el nu poate fi imun la orice boală, dar poate opune o puternică rezistenţă şi poate învinge boala, instalându-se în timp sănătatea. Este suficient ca organismul să fie obosit sau slăbit prin repetarea unui număr de abuzuri, pentru ca să cedeze la contaminarea cu viruşi şi agenţi exteriori dăunători. Aceasta semnifică faptul că fiecare dintre noi suntem în permanenţă personal responsabili de sănătatea noastră şi o putem pierde sau păstra în funcţie de atenţia acordată. O insuficientă îngrijire a sănătăţii implică apariţia bolilor şi cum bine ştim, un organism bolnav se uzează mult mai repede decât un organism sănătos, determinând accelerarea procesului de îmbătrânire. Grija pentru sănătate, reprezintă un comportament ce trebuie educat încă din copilărie şi dezvoltată de-a lungul vieţii. Starea de sănătate este influenţată negativ de o mulţime de factori: alimentaţia dezechilibrată şi necorespunzătoare, excesul de medicamente, undele electromagnetice de foarte înaltă frecvenţă, poluarea atmosferică, fumatul, acoolul, poluarea apei, programul de muncă şi odihnă dezordonat, stress-ul, lipsa de activitate fizică.
Sanatatea omului nu este numai lipsa simptomelor de boala, ci si expresia unei rezerve de energie care sa-i permita a trece prin situatii de boala sau criza, fara urmari. Sanatatea este acea stare complexa de bine general, fizic, mental si social.
Boala (sinonim morbus greacă: nosos noxă) este o tulburare funcţională corporală, intelectuală (la om), senzorială a organismului care influenţează negativ capacitatea normală a organismului bolnav.Această îmbolnăvire poate să se prezinte cu forme de gravitaţie diferită, care de la caz la caz poate să fie contagioasă, putând fi în unele cazuri prevenită prin diferite metode profilactice, sau tratată cel mai frecvent acest tratament fiind medicamentos.La om în decursul istoriei în cazul anumitor boli au fost elaborate legi sociale care îl scutesc pe bolnav pe baza unui certificat medical, de anumite activităţi fizice sau intelectuale.
Modul cel mai frecvent de a clasifica bolile este după cauza bănuită:
Boli ereditare
Boli infecţioase
Boli interne (de organ)
Boli infantile (a copilului)
Boli rezultate din accidente
Boli prin întoxicare,prin arsuri chimice şi termice
Boli degenerative
Boli autoimune, alergice
Boli tumorale
Boli iatrogene
Boli psihice, psihosomatice
Boli sociale, profesionale, de civilizaţie (nutriţie)
Boli carenţiele
Boli ortopedice
Alterare a sanatatii unei fiinte vii. Modificare organica sau functionala, tulburare a echilibrului normal al organismului - proces patologic care afecteaza organismul. Orice boala se defineste printr-o cauza, prin simptome, prin semne clinice si paraclinice, printr-o evolutie, printr-o prognoza si printr-un tratament.
Inca in urma cu 200 de ani Hahnemann afirma ca boala este devierea fortei vitale care anima organismul uman. Astfel el a depasit nu numai gandirea timpului sau, dar si pe a noastra, afirmand ca nu numai boala, ci si cauza ei sunt de natura dinamica (energetica). Cu alte cuvinte, cauza bolii nu o constituie microbii si virusurile, nici chiar toxinele lor, ci natura lor interioara, forta lor vitala. Mai mult decat atat, agentii patogeni in sine pot afecta numai un organism care are o predispozitie fata de ei si acest lucru are loc la nivel dinamic (energetic). Daca boala ar depinde de felul bacteriilor sau de cantitatea lor, primii care s-ar imbolnavi ar fi oamenii care au venit primii in contact cu o sursa de infectie sau cei care se afla un timp mai indelungat langa persoanele infectate cu un anumit microb sau virus, dar in realitate nu se intampla asa. Pretutindeni sunt oameni expusi riscului de infectii si care nu contracteaza boala. Ei nu se imbolnavesc, desi dorm in acelasi pat cu un bolnav de tuberculoza sau cu unul care are o infectie stafilococica grava. Si din contra, vedem atatea persoane care traiesc in conditii foarte bune, au un regim de viata echilibrat, mananca corect, fac gimnastica si cu toate acestea fac tot felul de boli. Boala nu apare niciodata ca un fapt primitiv sau ca un accident al sanatatii, ci intotdeauna ca un rezultat, o consecinta, un epifenomen. Intradevar, atat timp cat forta vitala este in echilibru, organismul se gaseste in stare de sanatate, iar agentii patogeni nu se pot dezvolta. Actiunea lor devine insa posibila ori de cate ori organismul este debilitat, adica tulburat in echilibrul sau energetic. Agentii morbizi (care produc boala) nu au “priza” decat asupra organismelor a caror forta vitala este in dezechilibru, care au o predispozitie fata de ei.
Sanatatea omului nu este numai lipsa simptomelor de boala, ci si expresia unei rezerve de energie care sa-i permita a trece prin situatii de boala sau criza, fara urmari. Sanatatea este acea stare complexa de bine general, fizic, mental si social.
Boala (sinonim morbus greacă: nosos noxă) este o tulburare funcţională corporală, intelectuală (la om), senzorială a organismului care influenţează negativ capacitatea normală a organismului bolnav.Această îmbolnăvire poate să se prezinte cu forme de gravitaţie diferită, care de la caz la caz poate să fie contagioasă, putând fi în unele cazuri prevenită prin diferite metode profilactice, sau tratată cel mai frecvent acest tratament fiind medicamentos.La om în decursul istoriei în cazul anumitor boli au fost elaborate legi sociale care îl scutesc pe bolnav pe baza unui certificat medical, de anumite activităţi fizice sau intelectuale.
Modul cel mai frecvent de a clasifica bolile este după cauza bănuită:
Boli ereditare
Boli infecţioase
Boli interne (de organ)
Boli infantile (a copilului)
Boli rezultate din accidente
Boli prin întoxicare,prin arsuri chimice şi termice
Boli degenerative
Boli autoimune, alergice
Boli tumorale
Boli iatrogene
Boli psihice, psihosomatice
Boli sociale, profesionale, de civilizaţie (nutriţie)
Boli carenţiele
Boli ortopedice
Alterare a sanatatii unei fiinte vii. Modificare organica sau functionala, tulburare a echilibrului normal al organismului - proces patologic care afecteaza organismul. Orice boala se defineste printr-o cauza, prin simptome, prin semne clinice si paraclinice, printr-o evolutie, printr-o prognoza si printr-un tratament.
Inca in urma cu 200 de ani Hahnemann afirma ca boala este devierea fortei vitale care anima organismul uman. Astfel el a depasit nu numai gandirea timpului sau, dar si pe a noastra, afirmand ca nu numai boala, ci si cauza ei sunt de natura dinamica (energetica). Cu alte cuvinte, cauza bolii nu o constituie microbii si virusurile, nici chiar toxinele lor, ci natura lor interioara, forta lor vitala. Mai mult decat atat, agentii patogeni in sine pot afecta numai un organism care are o predispozitie fata de ei si acest lucru are loc la nivel dinamic (energetic). Daca boala ar depinde de felul bacteriilor sau de cantitatea lor, primii care s-ar imbolnavi ar fi oamenii care au venit primii in contact cu o sursa de infectie sau cei care se afla un timp mai indelungat langa persoanele infectate cu un anumit microb sau virus, dar in realitate nu se intampla asa. Pretutindeni sunt oameni expusi riscului de infectii si care nu contracteaza boala. Ei nu se imbolnavesc, desi dorm in acelasi pat cu un bolnav de tuberculoza sau cu unul care are o infectie stafilococica grava. Si din contra, vedem atatea persoane care traiesc in conditii foarte bune, au un regim de viata echilibrat, mananca corect, fac gimnastica si cu toate acestea fac tot felul de boli. Boala nu apare niciodata ca un fapt primitiv sau ca un accident al sanatatii, ci intotdeauna ca un rezultat, o consecinta, un epifenomen. Intradevar, atat timp cat forta vitala este in echilibru, organismul se gaseste in stare de sanatate, iar agentii patogeni nu se pot dezvolta. Actiunea lor devine insa posibila ori de cate ori organismul este debilitat, adica tulburat in echilibrul sau energetic. Agentii morbizi (care produc boala) nu au “priza” decat asupra organismelor a caror forta vitala este in dezechilibru, care au o predispozitie fata de ei.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
