STAREA DE SANATATE vs.STAREA DE BOALA

Sănătatea este bunul cel mai de preţ al omului şi păstrarea ei depinde esenţial de modul nostru de viaţă, de felul în care ştim să o îngrijim. Sănătatea este bine să o păstrezi atunci când o ai, pentru că o dată pierdută, uneori este foarte de greu să o recâştigi. Ea poate fi neglijată fie din necunoaştere, fie din superficialitate, fie negândindu-ne la întreţinerea ei. Evoluţia diverselor boli nu se opreşte în faţa bogăţiei şi a puterii, cumpărarea sănătăţii cu bani fiind imposibilă. Un organism oricât de robust ar fi el nu poate fi imun la orice boală, dar poate opune o puternică rezistenţă şi poate învinge boala, instalându-se în timp sănătatea. Este suficient ca organismul să fie obosit sau slăbit prin repetarea unui număr de abuzuri, pentru ca să cedeze la contaminarea cu viruşi şi agenţi exteriori dăunători. Aceasta semnifică faptul că fiecare dintre noi suntem în permanenţă personal responsabili de sănătatea noastră şi o putem pierde sau păstra în funcţie de atenţia acordată. O insuficientă îngrijire a sănătăţii implică apariţia bolilor şi cum bine ştim, un organism bolnav se uzează mult mai repede decât un organism sănătos, determinând accelerarea procesului de îmbătrânire. Grija pentru sănătate, reprezintă un comportament ce trebuie educat încă din copilărie şi dezvoltată de-a lungul vieţii. Starea de sănătate este influenţată negativ de o mulţime de factori: alimentaţia dezechilibrată şi necorespunzătoare, excesul de medicamente, undele electromagnetice de foarte înaltă frecvenţă, poluarea atmosferică, fumatul, acoolul, poluarea apei, programul de muncă şi odihnă dezordonat, stress-ul, lipsa de activitate fizică.
Sanatatea omului nu este numai lipsa simptomelor de boala, ci si expresia unei rezerve de energie care sa-i permita a trece prin situatii de boala sau criza, fara urmari. Sanatatea este acea stare complexa de bine general, fizic, mental si social.
Boala (sinonim morbus greacă: nosos noxă) este o tulburare funcţională corporală, intelectuală (la om), senzorială a organismului care influenţează negativ capacitatea normală a organismului bolnav.Această îmbolnăvire poate să se prezinte cu forme de gravitaţie diferită, care de la caz la caz poate să fie contagioasă, putând fi în unele cazuri prevenită prin diferite metode profilactice, sau tratată cel mai frecvent acest tratament fiind medicamentos.La om în decursul istoriei în cazul anumitor boli au fost elaborate legi sociale care îl scutesc pe bolnav pe baza unui certificat medical, de anumite activităţi fizice sau intelectuale.
Modul cel mai frecvent de a clasifica bolile este după cauza bănuită:
Boli ereditare
Boli infecţioase
Boli interne (de organ)
Boli infantile (a copilului)
Boli rezultate din accidente
Boli prin întoxicare,prin arsuri chimice şi termice
Boli degenerative
Boli autoimune, alergice
Boli tumorale
Boli iatrogene
Boli psihice, psihosomatice
Boli sociale, profesionale, de civilizaţie (nutriţie)
Boli carenţiele
Boli ortopedice
Alterare a sanatatii unei fiinte vii. Modificare organica sau functionala, tulburare a echilibrului normal al organismului - proces patologic care afecteaza organismul. Orice boala se defineste printr-o cauza, prin simptome, prin semne clinice si paraclinice, printr-o evolutie, printr-o prognoza si printr-un tratament.
Inca in urma cu 200 de ani Hahnemann afirma ca boala este devierea fortei vitale care anima organismul uman. Astfel el a depasit nu numai gandirea timpului sau, dar si pe a noastra, afirmand ca nu numai boala, ci si cauza ei sunt de natura dinamica (energetica). Cu alte cuvinte, cauza bolii nu o constituie microbii si virusurile, nici chiar toxinele lor, ci natura lor interioara, forta lor vitala. Mai mult decat atat, agentii patogeni in sine pot afecta numai un organism care are o predispozitie fata de ei si acest lucru are loc la nivel dinamic (energetic). Daca boala ar depinde de felul bacteriilor sau de cantitatea lor, primii care s-ar imbolnavi ar fi oamenii care au venit primii in contact cu o sursa de infectie sau cei care se afla un timp mai indelungat langa persoanele infectate cu un anumit microb sau virus, dar in realitate nu se intampla asa. Pretutindeni sunt oameni expusi riscului de infectii si care nu contracteaza boala. Ei nu se imbolnavesc, desi dorm in acelasi pat cu un bolnav de tuberculoza sau cu unul care are o infectie stafilococica grava. Si din contra, vedem atatea persoane care traiesc in conditii foarte bune, au un regim de viata echilibrat, mananca corect, fac gimnastica si cu toate acestea fac tot felul de boli. Boala nu apare niciodata ca un fapt primitiv sau ca un accident al sanatatii, ci intotdeauna ca un rezultat, o consecinta, un epifenomen. Intradevar, atat timp cat forta vitala este in echilibru, organismul se gaseste in stare de sanatate, iar agentii patogeni nu se pot dezvolta. Actiunea lor devine insa posibila ori de cate ori organismul este debilitat, adica tulburat in echilibrul sau energetic. Agentii morbizi (care produc boala) nu au “priza” decat asupra organismelor a caror forta vitala este in dezechilibru, care au o predispozitie fata de ei.